TEPURLUI PETRISOR si TEPURLUI RAMONA

Anul acesta in septembrie sarbatorim 15 ani de cand suntem un cuplu.

Inca de la inceputul relatiei noastre psihologia si psihoterapia au ocupat un loc important in viata noastra.

Primii 4 ani ai relatiei noastre i-am petrecut cunoscandu-ne şi construind iubirea si respectul reciproc, fundamentul pentru ceea ce a urmat in anul 2006, aparitia fetitei noastre, despre care suntem convinsi ca este unul din cele mai importante proiecte incepute de noi. Nimic, pana acum, nu a egalat in dificultate si in frumusete. Vorbim de dificultate pentru ca a fi parinte, pentru noi, a insemnat sa aplicam practic tot ce am invatat la nivel teoretic ca inseamna sa cresti un copil. Si, teoria poate fi frumoasa, logica, dar am fost nevoiti sa ne adaptam copilului nostru. Acesta este unul din principiile pe care le urmam noi, ca parinti. Nu tot ce citim, invatam, traim se potriveste copilului nostru. Desi nevoile copiilor sunt aceleasi (nevoia de apartenenta, de protectie, de iubire etc), ele nu se manifesta la fel in fiecare copil pentru ca fiecare se manifesta diferit, in felul lui unic. Iar un parinte, uitand acest lucru, poate foarte usor “sa taie” aripile copilului. Asadar, cu fiecare pas facut de copilul nostru, am facut si noi cate unul si am reinvatat sa mergem. Iar acest lucru ne-a schimbat nu doar pe noi, ca parinti, ci si ca psihoterapeuti. Si asa am devenit o echipa, atat acasa, cat si la cabinet. Si nu suntem o echipa obisnuita, in care cineva e sef, iar altcineva e subordonat. Mai intai ne-am ales competentele, la nivel profesional. Astfel, unul dintre noi a devenit psihoterapeut sistemic de familie si cuplu (Ramona), celalalt – psihoterapeut specializat in psihoterapie individuala (hipnoza ericksoniană si psihoterapie constructivista). Si la nivel familial, ne-am impartit competentele. Astfel, unul dintre noi este responsabil, cum ne place noua sa spunem, cu” inima” relatiei, celalalt, cu “capul” ei. Stim ca pentru a fi functionali si, mai ales, sanatosi emotional, avem nevoie atat de cap (minte), cat si de inima (suflet, emotie), iar intre cele doua e nevoie de o cale cat mai curata pentru ca mesajele sa fie cat mai clare, atat intre noi ca soti, cat si intre noi ca parinti.

Ca psihologi am inceput sa lucram din anul 2000 (Petrisor) si 2007 (Ramona). Inceputurile noastre au fost in evaluare si testare psihologica. Apoi, fiecare si-a cautat drumul in psihoterapie, concomitent cu ore de dezvoltare personala (pentru a fi psihoterapeut e nevoie sa fii o vreme in locul clientului, atat pentru a-ti descoperi si potenta resursele, cat si pentru a intelege cum e sa fii “pacientul” care cauta ajutor), in functie de atractia fata de orientarea psihoterapeutica.

Ca psihoterapeuti am inceput cu studierea parintilor psihoterapiei: Freud, Jung, Adler. Am descoperit ulterior ca psihoterapia presupune mult mai mult decat sa stii niste teorii mai vechi sau mai noi, mai mult sau mai putin validate in practica. Asa am inceput sa studiem si alti terapeuti si sisteme terapeutice, ulterior integrand in practica noastra terapeutica teorii precum: teoria sistemica (Virginia Satir, Chloe Madanes, Paul Watzlawick, Michael White etc), teoria cognitiv-comportamentalistă şi constructivistă (Aaron T. Beck, Albert Ellis, Jeffrey Young etc.), strategică (Giorgio Nardone si scoala de la Arezzo) si hipnoza ericksoniană (Milton H. Erickson, Jeffrey Zeig, Brent Geary etc.).

In prezent suntem psihoterapeuti recunoscuti si atestati de Colegiul Psihologilor din Romania in specialitatile: psihoterapie sistemica de familie, cuplu, copil, psihoterapie cognitiv-comportamentala si hipnoza ericksoniană.

De asemenea, la cabinetul nostru ( www.centrulpsihoarmonie.ro ) organizam cursuri de formare in psihoterapie cognitiv-comportamentala si hipnoza ericksoniana atestate de Colegiul Psihologilor.

Ca psihoterapeuti, colaboram cu oameni care isi doresc terapie (individuala sau/si de familie, cuplu), lucrand impreuna pentru depasirea dificultatilor precum fobii, atacuri de panica, dependente, depresie, dar si probleme in relatia de cuplu, probleme in relatia cu copilul, adolescentul.

Lucram cu aceeasi implicare atat cu adulti, cat si copii sau adolescenti.

In practica noastra am intalnit copii curajosi, copii timizi cu imagine de sine negativa, copii care considera ca agresivitatea este singura limba pe care o pot vorbi, copii abandonati de parinti si respinsi si de societate, mai ales de sistemul scolar, copii consumatori de droguri, copii cu un singur parinte…,poate nu putem sa-i ajutam pe toti, dar stim ca succesul final este insumarea pasilor mici. Poate azi reusim sa ajutam un copil sau un adult, maine un cuplu si asa, incet, incet, devenim cu totii mai buni si contribuim la o societate mai buna.

Copiii nostri au nevoie de un sistem familial si social sigur, protectiv, care sa-i ajute sa se ajute!

Noi stim ca este posibil si fiecare din noi poate incepe acest lucru, mai intai la nivelul familiei, apoi la nivel scolar si la nivelul sistemului social.

Cand un copil paraseste cuibul, el poate fi un adult sigur pe el, fericit, inteligent si, mai ales, independent. Dar poate fi si un adult imatur, condamnat spre nefericire si dependent toata viata de un partener, de sistemul social etc.

Depinde de noi ca parinti si educatori pe ce cale ii asezam pe copiii nostri.

Ramona Tepurlui

Petrisor Tepurlui