Cum bine stim, in special daca suntem deja parinti, mai intai exista o perioada a jocului individual, in timpul careia copilul nu prezinta interes si nici nu stie cum sa se joace cu alti copii. Un copil mic va privi un alt copil ca pe o jucarie, nu un partener de joc. Copilul examineaza la propriu un alt copil. Ii poate baga degetele in gura, in ochi, il trage de hainute etc…totul din curiozitate, nu din rautate, dar fara sa se joace. Exact asa cum face cu o jucarie noua.

In perioada 2-3 ani, copilul face tranzitia de la jocul individual la jocul paralel. Doi sau mai multi copii pot sta impreuna, dar fiecare se joaca separat, chiar daca le face placere sa stea impreuna. Putem vorbi chiar de preferinte pentru anumiti copii de la locul de joaca. Etapa urmatoare este cea a jocului asociativ. Perioada in care copii se pot juca, de exemplu, la groapa de nisip, pot face toti aceeasi activitate, dar fara sa existe schimburi intre ei.

Dupa 3 ani apare jocul cooperativ, perioada in care copiii isi pot imparti rolurile, de ex cine impinge caruciorul sau pot face un plan de joc (chiar daca nu se tin de el). Acum copilul este interesat de functionalitatea obiectelor din mediul inconjurator ( telefonul, masinile), imita adultii (fetele se imbraca in hainele mamelor, baietii repara/distrug diverse lucruri), imita personaje din desene (printese, roboti). Sunt acceptate jocurile in familie (jocul de carti, jocul nu te supara frate si orice alt joc de echipa potrivit varstei), care pentru copil pot constitui o buna modalitate de invatare a regulilor unui joc, a rabdarii (imi astept randul), a faptului ca nu e nevoie sa trisam ca sa castigam si ca nu castigarea jocului este importanta, ci faptul ca ne jucam toti (apare acum dorinta mare a copilului de a castiga jocul, de a fi primul…etapa care poate fi imbunatatita prin joc si exemplu personal. De ex. eu, adultul, nu ma enervez ca am iesit pe locul 2 la un joc, arunc cartile de joc si ies furios din camera. Copilul meu va face la fel ca mine. E important sa invatam toti, atat adultii, cat si copiii, placerea jocului si timpului petrecut impreuna, mai ales in aceaste vremuri, cand parintii sunt nevoiti sa lucreze mai mult si au mai putin timp alocat jocului cu copiii.

Debutul scolar/clasele primare, 6-8 ani, aduc competente imbunatatite de limbaj si abilitati sociale. Copiii sunt dornici sa isi dezvolte aceste abilitati, au un control mai bun al miscarilor, activitatile manuale au precizie intrucat se dezvolta dexteritatea. Apare un interes clar, prin comparatie cu celelalte etape, pentru jocul social. Iar jocul social devine mult mai amplu. Se impart rolurile, fiecare il urmeaza, apare un lider de joc sau apar certurile pentru cine stabileste regulile, se negociaza. E drept ca si in aceasta perioada putem intalni copii suparaciosi sau care se retrag din grup pentru ca nu le convin regulile, dar, pe masura ce cresc, invata sa se “supuna” regulilor grupului, mai greu sau mai usor, in functie de personalitatea fiecaruia.

In toate cazurile, jocurile contribuie intens la educarea generala a copilului, la angajarea lui in comunitate, reflecta relatiile sociale.

Prin joc, copilul isi insuseste informatii ce tin de conduit umana, de activitati, profesii, intelegand mai bine caracteristicile sociale. Dar, pe langa toate acestea, e bine sa ne amintim cat de important este jocul pentru dezvoltarea atentiei, observatiei, imaginatiei, creativitatii. Sa nu uitam de jocurile de miscare, uneori cu caracter imitativ simplu (jocul de-a avioanele) alteori mai complex (sotronul, jocul cu mingea), care au un rol important in dezvoltarea simtului orientarii, luare de decizii.

Prin joc, copilul ajunge de la formarea capacitatii de a observa pana la formarea capacitatii de a avea rabdare, perseverenta, respect fata de ceilalti, cinste, corectitudine.

Uneori, din lipsa de timp, de oboseala, uitam ca un copil are nevoi simple, iar una dintre ele este cea de a se juca cu parintii lui. Ajungem tarziu acasa, ne grabim sa le dam sa manance si ii punem in pat cu sau fara povestea de seara. E drept ca ei, copiii isi iau timp pentru ei. Pot transforma spalatul pe dinti intr-o joaca, isi iau o jucarie si creeaza rapid un joculet. Dar au nevoie de jocul cu parintii. O jumatate de ora seara, putem aloca unui joc in familie. De preferat sa nu fie un joc activ inainte de culcare pentru a nu intarzia somnul copilului. Dar se poate realiza un puzzle, se poate construi ceva, un desen etc. De asemenea, daca stiti ca un joc ar putea intarzia prea mult ora de somn, atunci puteti cere “ajutorul” copilului la pregatirea mesei. Poate spala frunzele de salata sau un morcov, chiar daca are 3 ani. Ar putea sa taie morcovul cu un cutit mic, la 4 ani, langa dvs. Fiind implicat in prepararea mancarii, atat cat se poate la varsta lui, nu va mai refuza mancarea si va avea o atitudine echilibrata fata de mancare.

O activitate placuta pentru un copil, indiferent ca e baiat sau fata, poate fi preparea unei prajituri usoare (de ex, briose, chec, clatite). Aceasta activitate pare simpla, dar poate sa fie o lectie distractiva de matematica (numaram ingredientele, cantarim faina etc), o ocazie prin care copilul sa se simta valorizat si important (face o activitate a adultilor) si mai ales o ocazie in care sa petrecem timp placut impreuna.

Simtindu-se valorizat, iubit, copilul se deschide si poate povesti lucruri care i s-au intamplat peste zi la gradinita, poate vorbi despre un prieten sau despre el.